Acțiuni scutite de taxa judiciară de timbru — lista pe categorii.
Echipa Sigilia6 februarie 20265 min lectură.
Articolele 29 și 30 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 enumeră acțiunile scutite de taxa judiciară de timbru. Scutirea este totală — nu se datorează nici taxă fixă, nici taxă procentuală — și se aplică indiferent de instanța în fața căreia se introduce cererea. Articolul 30 mai cuprinde categorii speciale, în care scutirea operează doar pentru anumiți reclamanți.
Pentru dreptul familiei, scutirea acoperă acțiunile în stabilirea filiației, în tăgada paternității, în recunoașterea sau contestarea recunoașterii unui copil, în adopție, în declararea nulității căsătoriei pentru cauze nepatrimoniale, precum și acțiunile privind autoritatea părintească, încredințarea minorilor și obligația de întreținere între părinți și copii minori.
Pentru protecția minorilor, sunt scutite cererile pentru luarea măsurilor de protecție specială (plasament, supraveghere specializată), cererile pentru adopție și cele pentru deschiderea procedurii adopției, precum și acțiunile prin care minorul își apără un drept personal sau patrimonial.
Pentru dreptul muncii, scutirea acoperă acțiunile salariaților pentru drepturi salariale neplătite, acțiunile pentru recunoașterea vechimii în muncă și cele pentru reintegrarea după concediere abuzivă. Scutirea operează doar pentru salariat — angajatorul, dacă este reclamant, datorează taxa.
Pentru acțiunile cu caracter social, sunt scutite cererile referitoare la pensiile de asigurări sociale, cererile privind ajutoarele sociale, indemnizațiile pentru persoane cu dizabilități, alocațiile de stat pentru copii și acțiunile întemeiate pe contractul de muncă încheiat cu o instituție publică.
Articolul 30 instituie scutiri speciale pentru autoritățile publice locale și centrale când acționează în interes public, pentru organizațiile de protecție a consumatorilor în acțiunile colective și pentru victimele unor infracțiuni la care se aplică legea specială. Pentru fiecare categorie, scutirea este condiționată de calitatea reclamantului — judecătorul verifică această calitate la primul termen.